Ce se intampla in Mykonos, ramane in Mykonos

A pleca in vacanta fara Mirela este ca si cum ai uitat sa-ti iei slipul de baie la piscina. Ceea ce e cel mai misto la ea este ca e atat de naturala si maleabila, incat ajunge sa te invaluie intr-o esenta placuta, care-ti da dependenta. E foarte spontana, imi tolereaza nebuniile si ADHD-ul, rade mult si ii place sa bea. Stie sa-si traiasca viata. Si cam astea sunt ingredientele minune, care imi trebuie intr-o calatorie, de la colega de camera si distractie.

Ne-am hotarat rapid, fara niciun studiu de caz, sa mergem o saptamana in Mykonos, la sfarsit de vara. Asa, de pe o zi, pe alta. Nu ne iesisera combinatiile perioada aceea, ea se certase si cu iubitul, asa ca am ramas doar noi doua in picioare.
 
Eu mai fusesesm o data, la fel si ea, asa ca, nu eram caini surzi la vanatoare. Ne-am organizat rapid cu agentia de turism fantoma, care ne-a facut o oferta,  imposibil de refuzat, al unui sejur de sase nopti, la un hotel de 3 stele din insula. Pana la urma, bugetul nostru era direct proportional cu pretentiile : voiam doar sa facem baie, putina plaja, sa alergam dimineata, sa ne relaxam, nu aveam planuri marete de distractie si cheltuit bani.
 
Am descins pe aeroportul din Mykonos, intr-o zi de august fierbinte, zambarete si fericite, dupa un zbor cu gay si lesbiene in calduri si dupa penibilul situatiei de a incerca sa-l agat pe unul dintre frumuseii tinerii gay din avion, care sa vezi domne, mi-a tinut, tot zborul, isonul.
 
Euforice si pline de viata, asteptam autocarul, in frunte cu reprezentantul hotelului, care avea sa ne duca la destinatie. Apare un tip inalt bronzat cu o foaie de A4, pe care o tot flutura in bataia vantului, cu numele nostru inscriptionat pe ea. Acesta ne comunica crispat ca, hotelul nostru deja platit, se confrunta cu o problema grava la canalizare, probabil il infundase careva, iar drept scuze, primim un upgrade la un hotel de 4 stele. Ce cadou frumos de bun venit, ne-am gandit.  Incepusem vacanta ca Nadia Comaneci la Montreal. Nu vreti sa stiti cum ne-am bucurat de tare, aveam impresia ca am trecut din generala la liceu si de la liceu la facultate, intr-o singura zi. Topaiam uluite si bucuroase in aeroport,  ca studentele de la Iasi venite la Bucuresti cu decapotabila.

“Upgrade-ul cu pricina” era la capatul insulei, cred ca ne-a luat undeva in jur de 40 de min sa ne deporteze acolo cu autocarul. Era un fel de buncher alb ascuns in stanci, sus pe niste coclauri, cumva abandonate, departe rau de frenezia orasului.
Camera arata ca un salon de spital partial abandonat, simteam cum din moment in moment, avea sa intre asistenta pe usa sa ne schimbe branula cu calmante. Doua paturi frigide si rigide, niste paturi aruncate la misto, una pe pat si alta in cuier, ambele groase din lana, din perioada comunismului, probabil roase de ceva insecte autohtone suparate rau, o baie care miroasea a mucegai de-ti muta nasul 180 grade, cu instalatii ruginite si putrezite, din epoca maurilor, posibil . Deprimate, furioase dar resemnate in acelasi timp, avand in vedere ca era deja tarziu in seara, am dat pe gat rapid sticluta de prosecco ramasa din avion, am inghitit in sec si am ramas peste noapte acolo, nu inainte de a ne inveli bine cu toate carpele mai groase,  pe care le aveam in ghiozdan,  pentru a ne feri de incaperea contaminata.  A doua zi am hotarat sa ne cautam un loc mai primitor si uman.

Dupa sute de telefoane catre agentia de turism din Romania si catre alte hoteluri, pensiuni de pe booking, si dupa o factura de 150 euro roaming de caciula intr-un timp record, am reusit sa gasim un hotel in centru care era atasat unei stele dar care arata mai mult decat decent, din poze. Ne-am luat catrafusele nervoase la subsoara si ne-am asezat la umbra unui copac, a doua zi pe la pranz, in asteptarea celui care a zis ca vine sa ne ridice din locul ala, uitat de lume si detergent.

Dupa 30 de minute de asteptare, apare si omul nostru, la volanul unei masini break, vechi, super haioase. I se vedea doar capul mare prin parbriz, de la departare.

Il stiti pe Zorba Grecul?  Cam asa arata salvatorul nostru. Inalt la 1,95 metri, poate chiar si mai mult, brunet, cu parul carliontat, cu o mustata asimetrica si bogata pana aproape de nari, cu un suras smecheresc si grimasa de oznas in coltul gurii, cu niste maini imense de cioban, un cap cat a unui lup de mare, foarte mare, vesel, pus pe sotii si glume golanesti. : “ Hello, girls , how are you? Why not good at this hotel? What happened?” Ne intreba ranjind la misto asa, intr-o engleza, delicios de stricata, din cauza accentului european, a sictirului care-i iesea prin pori si a gumei de mestecat pe care o tot flendurea printre dinti, in mod vadit. Per total, avea o super atitudine grecul nostru. Trecut usor de 40 de ani, rodat in campul muncii si al vietii, mustaciosul nonsalant, avea un vibe de mistocar autentic, parca desprins dintr-un film de Kusturita. Ne-am imbarcat in rabla omului si duse am fost inapoi catre cizvilizatie.

Hotelul ii apartinea si este unul dintre locurile cel mai bine amplasate din zona, chiar in centrul vechi al orasului, la 100 de metri de toate terasele si toata frenezia, dar cumva pozitionat sa poti sa dormi noaptea, fara sa-ti imprastie muzica, neuronii pe pereti.
Hotelul se deschidea cu o gradina mare, generoasa, cu flori de bougainvillae iar camerele erau dispuse pe trepte in stanci. George chiar renovase o parte din hotel si ne-a oferit o camera draguta, moderna si curata, care ar fi meritat pe loc,  multe stele si plecaciuni cu felicitari,  Extrem de primitor, volubil, vorbaret si glumet, ne-a invitat la barul din gradina, unde ne-a oferit Uzo si alte bauturi specifice zonei, din partea casei, care ne-au pus in genunchi, la propriu.
 
Locul era impanzit de gay, de fapt, insula in general, la sfarsit de august, abunda in homosexuali, dar asta nu ne-a deranjat catusi de putin, pentru ca erau atat de sculptati, incat in fiecare dimineata, ne delectam mereu cu corpurile lor lucrate la sala. Noaptea era mai greu de suportat din cauza zgomotelor pasionale. Si acum mi-l amintesc pe unul dintre ei, manechin la origine (ce altceva?!) care avea tatuat pe intreg spatele, din crestet si pana la noada, statuia din Rio de Janeiro. Ce priveliste, domne!
 
Dupa un mic dejun copios traditional, cu iaurturile lor pline de grasime de ti se topeste creierul de placere, am pornit, a doua zi de dimineata, intr-un final, spre aventura vietii noastre. Nu intru in detalii, pentru ca ce se intampla in Mykonos, acolo ramane, dar o sa punctez doar ce m-a atras la insula, in mod special.
 
In Mykonos sunt locuri in care vrei sa fii vazut si sa-i impresionezi pe altii, pentru ca e mult show off, fiind una dintre cele mai scumpe si exclusiviste insule sau sunt  locuri in care vrei sa fii aproape singur, sa-ti savurezi limonda in tihna si sa te bucuri de soare si mare.

Cele mai in voga beach baruri sunt Skorpios si Alemagou. Terase inedite cu muzica live pentru totate gusturile si mancare mediteraneana de exceptie. La Sea Satin Caprice, unul dintre cele inedite restaurante sub morile de vant, se mananca peste proaspat, delicios,  iar cand bate gongul la 12, iti cad si papucii  din picioare, ca Cenusaresei pe ringul la dans.

Pentru buzunare mai putin pline, puteti gasi in centru, tavernele Kounelas pentru peste si Sakis pentru cel mai bun souvlaki. La hotelul Belvedere mancati cel mai bun sushi. Pe cuvant. Testat si probat. Ano mera  mai este un loc cu opt, noua restaurante cu mancare traiditionala greaceasca. Incercati la taverna Daphne. Merita toti banii.
 
Myknos are cele mai frumoase plaje, iar printre preferatele mele se numara Platis Gialos, Kalo Livadi, cu apa sa cristalina, Elia beach, Super Paradise Beach (un loc minunat de a de distra pe cinste cu buget de austeritate ) sau Panormos Beach cu restaurantul sau exclusivist, doar pentru anumite buzunare: Principote de Mykonos.
 
Pentru cine a venit sa faca surf, Ftelia Beach este un loc ideal. Kiteri si o gramada de impatimiti ai sportului acvatic isi fac aparitia aici in fiecare vara.
 
La terasa Adva Beach Bar, o terasa superba pe plaja, animata cu lume buna si o tona de baieti superbi greci, piese de pus la Moma, nu alta, ne-am distrat copios. Seara a fost una incendiara, s-a terminat pe acordurile zvapaiate ale lui Karl Cox, renumitul dj si pe cele ale unui hot de buzunare care mi-a furat ochelarii proaspati cumparati din aeroport. Tot in ziua aceea, am facut cunostinta cu Marc, unul dintre milionarii insulei, venit cu prietena, acum actuala sotie, in vacanta, cu yahtul lor sfidator care ne-a purtat prin toate insulele din vecinatate. Tot acolo mi-o amintesc pe Mirela, ametita de la atatea cocktailuri, care s-a intors de la baie cu hartie igienica lipita de rochie.

Imi amintesc ca ne inchiriasem un jeep sa batem insula in lung si in lat, si am descoperit niste locuri, absolut superbe, extrasenzoriale. Am admirat minute in sir, unul dintre cele mai cunoscute felinare abandonate ale insulei, am ajuns pe o fasie de plaja, intre stanci semete, unde se sparg cel mai bine valurile seara. Am  mancat la cea mai modesta si cocheta taverna, de ne-am lins pe degete,  am platit fara sa ne doara capul si am trait un superb apus, in liniste.

E misto sa n-o iei, chiar in fiecare seara, dupa urmele turistului dornic de distractie in Myknos, dupa caracatite scumpe, hituri, sampanie, dans pe mese si poze cu gemenii Dsquared,  e mai interesant sa fii departe de zumzetul mainstream si de valtoarea nebuna. Stiu ca ultimii ani au adus un val de romani si o popularizare exacerbata a statiunii, mai ales ca insula este preferata multor staruri internationale, de la cantareti, designeri si manechine, insa gustul ei este la fel de dulce si pentru cei care doresc lucruri mai putin cosmopolite, mai multa liniste si intimitate. Mykonos este cea mai complexa insula a Greciei, te incarca cu tot ce ai nevoie..si bifeaza oricare dintre dorinte. Chiar si dintre cele mai ascunse.

Mai jos sunt coordonatele hotelului. Puteti sa-i spuneti ca veniti la recomandarea noastra. Sigur se va bucura nasosul.

Poate te vor interesa si ...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *